Despre

Bun venit pe blogul meu!

Este ceva vreme de când am cochetat cu ideea de a-mi publica ideile, proiectele și ce-o mai fi să fie, într-o formă accesibilă și altora, însă până acum nu am găsit nici timpul și nici disponibilitatea de a investi efortul necesar; nu că acum aș avea neapărat tot timpul pe care mi l-aș dori pentru acest proiect, dar nivelul de disponibilitate este peste pragul de activare necesar pentru a-mi face totuși timp.

Despre mine

Numele meu este Alexandru Ianoși, iar în momentul la care scriu aceste rânduri sunt șef de lucrări în cadrul Universității Tehnice din Cluj-Napoca; preocupările mele principale sunt legate de ingineria medicală, cu accent pe aspectele privitoare la recuperare. De asemenea, sunt pasionat de tehnologie, în special de ceea ce ține de inteligența artificială. Îmi place astronomia, urmăresc cu interes tot ce este legat de explorarea spațiului, și mi-ar plăcea să prind ziua în care omenirea depășește limitele propriului sistem solar; în această ordine de idei, beletristica pe care o citesc cu plăcere în timpul meu liber se încadrează de regulă pe coordonatele științifico-fantasticului, dar încerc să mențin o oarecare diversitate, ca urmare orice recomandare este binevenită.

Despre siglă

Antetul părea tare anost doar cu „Aleian” (se pronunță în două silabe, ale-ian; cred că este de prisos să precizez de unde vin acestea…), așa că am făcut un soi de „brainstormig” cu mine însumi în care am eliminat pe rând simbolurile abstracte (și-au schimbat prea des semnificația) și mamiferele (cele de casă sunt prea comune, cele sălbatice nu prea simțeam că mă reprezintă); dintre păsări le-am eliminat din start pe cele de pradă, iar într-un final am ajuns la cocor. Aparent, când cocorii dorm, unul dintre ei stă de veghe, iar ca măsură de precauție acesta ține în gheare o piatră ridicată care să-l trezească în caz că ațipește. Păsări responsabile și prevăzătoare, nu? Cel puțin așa spune legenda, imortalizată în numeroase blazoane. În cultura asiatică, cocorul reprezintă un simbol al fericirii și tinereții perpetue – ceea ce mă străduiesc în permanență să exprim în atitudinile pe care le adopt. Și, în fine, oricine a văzut vreodată un documentar în care apăreau și cocori, nu poate să nu fie impresionat de grația și eleganța mișcărilor acestor păsări maiestuoase. Inspirația pentru siglă a venit de la specia Balearica regulorum, la care mi-am luat anumite libertăți artistice cu privire la penajul crestei (mi-am imaginat că atunci când zboară cu viteză, penele crestei se lasă pe spate). În crearea logo-ului a fost implicată și inteligența artificială, dar voi reveni într-un alt articol cu mai multe detalii.

Despre culoare

Pentru culoarea principală a blogului am ales violetul din mai multe motive, dar pentru a nu transforma această descriere (ce s-a vrut scurtă) într-un roman, mă voi rezuma doar la unul dintre ele: reprezintă culoarea lunii în care m-am născut. Mai precis, a pietrei (semi-) prețioase asociată de-a lungul timpului cu această lună: ametistul, o varietate de cuarț. În tehnică, cuarțul ajută majoritatea ceasurilor și aproape toate procesoarele electronice să țină ora exactă. Revenind la ametist, este o piatră ce se regăsea atât în pieptarul judecății purtat de Marele Preot în religia mozaică precum și ca cea de-a 12-a temelie a cetății Noului Ierusalim din escatologia creștină. Să mai amintesc faptul că unul dintre pigmenții acestei culori are o simetrie moleculară fascinantă? Am zis totuși că mă limitez la un singur motiv…

Mulțumesc pentru vizită!