Viteza excesivă

Ce înseamnă să conduci cu 20 km/h peste limita legală? Am convingerea că cei mai mulți dintre voi, chiar dacă unora vă place viteza, sunteți de acord că 110 km/h pe un drum care se încadrează la categoria de 90 km/h e totuși poate puțin cam mult. Dacă ne referim la deplasările în interiorul unei localități, deja crește corul vocilor care înclină să creadă că au motive serioase să considere o viteză de 70 km/h ca fiind în regulă, mai ales dacă localitatea cu pricina este un sat care se întâmplă să fie de-a lungul unui drum național. Iar dacă ne referim la zonele limitate la 30 km/h, sunt destul de sigur că mi-ar fi greu să găsesc pe cineva care nu consideră în sinea sa acel indicator ca având un rol cel mult informativ, și că 50 km/h în zona respectivă nu face nimănui niciun rău.

Presupunem următorul scenariu: vă deplasați regulamentar printr-o zonă rezidențială, unde limita este de 30 km/h, când un câine mare sare în fața automobilului dvs; apăsați cu hotărâre frâna, și reușiți să opriți exact lângă el. Câinele, fiind câine, își vede mai departe de treburile sale câinești. Ce s-ar fi întâmplat, însă, dacă în loc să conduceți cu 30 km/h, ați fi avut 50? Evident, ați fi lovit cățelul. Dar cât de grav? Cei mai mulți oameni folosesc următorul raționament: dacă pentru 30 km/h mi-a trebuit distanța asta, atunci, de la 50 km/h, în aceiași distanță, aș fi redus viteza cu 30, deci aș fi lovit câinele cu 20 km/h. Acest raționament este greșit. Și devine periculos când este aplicat la viteze mai mari.

În exemplul de mai sus, cei 20 km/h în plus ar fi garantat că loviți câinele cu cel puțin 40 km/h. Iar dacă schimbăm scenariul pentru alte viteze, pe distanța în care putem frâna de la 50 km/h la 0, de la 70 nu vom reuși să reducem viteza sub 48 km/h. Iar pentru un drum național, pe distanța la care putem reduce de la 90 km/h la 0, dacă circulăm cu 110, în aceiași distanță de abia vom reuși să reducem (în condiții ideale) la 63 km/h (!). Cu alte cuvinte, cei 20 km/h în plus fac diferența dintre posibilitatea de a vă continua mai departe călătoria și (cel puțin) avarierea gravă a mașinii – dacă obstacolul este un câine aiurit, dar, așa cum vedeți și voi zilnic în știrile din țară, pot fi căruțe, bicicliști, cineva care uită să se asigure, etc.

În acest moment probabil unii vă întrebați de unde am scos cifrele astea. Intenționat n-am început cu partea matematicoasă, pentru că sigur vă pierdeam. Dar acum, că v-am stârnit (sper) curiozitatea, haideți să vedem și nițică matematică. De la bun început vă spun că ceea ce vă prezint este un model matematic aproximativ, dar are avantajul că este foarte ușor de urmărit și înțeles. Așadar, plecăm de la principiul conservării energiei, în particular, în cazul unui autovehicul vorbim de energia cinetică înmagazinată în acesta atunci când motorul îl pune în mișcare, conform relației:

(1)  

în care este masa în kg și este viteza în metri/secundă. Frânarea autovehiculului transformă această energie în principal în căldură (plăcuțele de frânare și anvelopele se încălzesc); cantitatea de energie pe care sistemului de frânare o poate prelua este limitată de performanțele acestuia. Consecința este că mașina se oprește doar atunci când energia cinetică înmagazinată este 0. Diferența de energie cinetică rămasă înmagazinată în autovehicul în situația depășirii limitei de viteză față de situația în care o nu depășim o putem obține din:

(2)  

Înlocuim (1) în (2) și simplificăm prim împărțirea tuturor termenilor la :

   

Obținem astfel relația finală:

(3)  

În această relație putem introduce viteza în ce unitate de măsură ne convine; rezultatul obținut este în condiții ideale, cu un șofer ideal (iar când zic „ideal”, mă refer în sensul problemelor de fizică, unde până și pașnicele bovine sunt aproximate ca sfere perfecte în vacuum…); în realitate, situația este mai dramatică.

Nu-mi propun să vă conving de cât de importante sunt limitele de viteză; în schimb, vă propun această perspectivă care (sper) să vă ajute să evaluați corect și complet riscurile pe care vi le asumați atunci când circulați cu o anumită viteză. Creierul uman este fantastic în a evalua intuitiv procesele liniare; pe baza unor date adesea incomplete, rețelele neuronale naturale din creierul nostru pot descoperi tendințe, extrage tipare și anticipa rezultate cu o precizie uimitoare. Aici se află, însă, și marea vulnerabilitate: atunci când datele de intrare sunt prezentate creierului într-o manieră liniară (cum este kilometrajul autovehiculului), dar procesul fizic nu este liniar (cum este disiparea energiei cinetice acumulate), concluziile la care în mod subconștient ajungem și pe care ne bazăm deciziile, vor fi inadecvate.